|
O distinsă judecătoare, care a intrat în democraţie pe când avea 27 de ani, s-a trezit vorbind şi pe cavitatea bucală i-au ieşit următoarele sunete:
"Romania intotdeauna s-a cam pripit cand a trebuit sa-si asume niste obligatii internationale. O sa va dau exemplul care mi-e cel mai apropiat, ratificarea Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale... Ne-am trezit cu un val de condamnari care nu se mai termina ".
Să facem o analiză.
Este născută în 1962. Cu siguranţă că:
- a fost şoimăriţă,
- a fost pionieră,
- a fost UTC-istă,
- a avut dosar bun pentru a merge la Facultatea de drept,
- a fost memnră a UASCR,
- dacă a avut note foarte mari, o fi fost şi memnră a pcr, dar nu bag mâna în foc,
- a deprins în detaliu toate chichiţele dreptului comunist, căci a absolvit Facultatea de Drept în 1985.
Dacă a lucrat în judeţul Ialomiţa cu siguranţă a avut o medie bunicică la absolvire, căci de loc fiind de undeva din Moldova, ceva legat de Rădăuţi, media i-a permis să ia un post bunicel, cât mai aproape de Bucureşti, acesta fiind visul oricărui tânăr. Provenind dintr-o familie de formaţie juridică, tatăl procuror comunist, mama judecătoare comunistă, persoana de care vorbesc a dobândit o educaţie în spiritul acelor vremuri, când toţi comuniştii înfocaţi roşeau ouă de Paşte, mâncau cozonac şi se închinau în secret. Sunt sigur că deşi nu au avut voie pe linie de partid, fiica procurorului comunist şi a judecătoarei comuniste a fost botezată.
Oamenii care au trăit în acele vremuri nu au cum să se rupă de gândirea formată atunci, când recitau poezii dedicate lui Nicolae CEAU ŞESCU şi Elenei CEAU ŞESCU, când aşteptau cu înfrigurare să ofere flori conducătorilor de partid. Aş fi tare curios să aflu că distinsa persoană a refuzat cravata de pionier, a refuzat carnetul de UTC-istă, că nu a participat la adunările ASC din facultate. Vremurile au fost rele, grele şi absurde, iar oamenii ca să supravieţuiască făceau tot ceea ce le cerea partidul, prin activiştii lui. Sunt sigur că în Baroul de la ialomiţa, cât şi în Baroul de la Bucureşti, în cei 5 ani cât a lucrat, a trăit în atmosfera ceauşismului fundamentalist, dominat de cuvântările lui Nicolae CEAU Şescu din Scânteia, deogmatismul tezelor ce izvorau din gândirea acestuia.
Acei tineri s-au format atunci şi nu cred că acele acumulări care au fost natural or, nu a doua natura cum este o obişnuinţă oarecare, îi urmăresc toată viaţa. Valorile lor sunt alterate de reminiscenţele comunismului. Una este să trăieşti pe lângă un Constantin NOICA sau pe lângă un Petre ŢU ŢEA şi alta este să-ţi petreci tinereţea într-o familie cu un procurer communist şi o judecătoare comunistă, care sunt sigur că la masă nu discutau nici despre Friedrich NIETZSCHE, Jean-Paul SARTRE sau despre Martin HEIDEGGER.
O tânără formată în acea atmosferă în care examenul de la facultatea de Drept era şi de dosar, dar şi de probe foarte grele care aveau la bază manualele din liceele comuniste, aprobate de o echipă din ministerul communist al educaţiei, vrând-nevrând poartă în matricea formării sale component ale acelei educaţii comuniste, iar eforturile pe care le-a făcut au estompat doar la nivel de aparenţe, fără a afecta esenţa care s-a imprimat pentru totdeauna în formarea şi în conştinţa profesională. Din când în când răzbat unele dintre ele, când oala dă în clocot şi capacitatea de control scade sub parametrii care permit salvarea aparenţelor, specific lucrurilor citite, asupra cărora s-a zăbovit cu mult înainte. Spontaneitatea şi improvizaţia arată acele meander ascunse ale formării perene, asidue şi remanente.
|